Pe la Revoluţie răsărea undeva prin Moldova un AB negativ. Că i-a luat vreo 16 ani să afle grupa şi Rh-ul, altă poveste. Dar ce i-a intrat în cap de atunci a fost că are cea mai rară combinaţie. Şi brusc se simţi moldoveanca cu un moţ mic în frunte. D’apăi dacă are ceva special de dat, să dea! De avut, avea. Mai puţin kilogramele. I-a mai luat cam un deceniu să le strângă şi pe respectivele. Timp în care s-a mutat povestea în Capitală.

Şi aşa se face că prin aprilie 2015, AB-ul negativ trecea pentru prima dată pragul Centrului de Transfuzie Sanguină Bucureşti. Total necunoscătoare în ale subiectului, singurică, mutulică, dar cu moţul mic în frunte şi încăpăţânarea mare, că ea are de dat! Şi de atunci s-a tot donat. Şi mai cu pauze, şi cu un leşin – ce să vezi, se întâmplă! Se udă carnetul de donator cu apa din sticla desfăcută, se usucă carnetul pe caloriferul centrului, se trece peste, se donează în continuare!

Pe la final de 2018, se împiedică de o Andreea şi un Paul în vizită pe la muncă – business meeting, prezentare N-avem SÂNGE!?. Cu nişte tricouri tare albe de #bloodfluencer. Ce-o mai fi şi aia? Mutulică cea neagră (indiciu important) ascultă povestea. Dă din cap. Colega zice: “Dar şi Elena donează sânge!”. Şi aia a fost. De atunci n-am mai scăpat de ei. Şi nici ei de mine. S-a luat “ploconul” negru şi a fost prezentat şefului de trib, pe numele lui Marian.

Şi de atunci au urmat:

• mulţi kilometri alergaţi la multe ediţii Bucharest Marathon / Half Marathon / 10K, testimoniale şi campanii de fundraising, în paşi de #bloodfluencer;
• reprezentare N-avem SÂNGE la International Youth Forum of Blood Donors Organizations 2019, Baku, Azerbaidjan;
• sute de GB de grafică, montaje şi editări video, foto, animaţii, texte pentru…orice = dacă e de desenat, vizual, filmuleţ…cam e AB-ul negativ. Aaa, mai meştereşte şi site-urile;
• fotograf pe la #bloodfluencer Marathon şi Portret de #bloodfluencer;
• mama lu’ #nextbloodfluencer care, după un travaliu intens de 2 ani, a ieşit la lumină şi de acum îl urmărim cum creşte frumos viitoarea generaţie de donatori de sânge.

Eu sunt Elena Hogaş. Cea 80% din timp ascunsă în spatele laptopului şi monitoarelor…sau într-un colţ, sau după un panou. Până vin Marian, Andreea, Paul, Delia, Simona sau Alexa şi o trag de moţul ei cel mic şi ciufulit din frunte. Fug la loc înapoi repede oricum – am eu moţ, dar dau din el mai în privat. Predominant în negru (jur că singurul articol vestimentar alb din şifonier e tricoul de #bloodfluencer) – dar din care ies lucruri frumos colorate, sau cel puţin aşa zice legenda. Mai nou mândra posesoară a unicului tricou negru de #bloodfluencer (marcă înregistrată, nu împart). Teroarea colegilor cu ordinea şi disciplina prin planificări şi excel-uri.

Şi cam atât! Haideţi că am treabă, mai am ceva de desenat, editat, montat. De dat!?