Skip to content
Blood Fluencer Marathon - Separator

MEET THE TEAM: Alexandra Boboc

Numele meu este Alexandra Boboc, am 22 ani și sunt cel mai tânăr membru al echipei de minunați ai programului N-avem SÂNGE. Sunt proaspăt licențiată în psihologie, iar în prezent sunt masterandă în anul întâi la masterul de Psihoterapie Focalizată pe Emoții, tot în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației, de la Universitatea din București.

Povestea mea în acest program se scrie prin intermediul a două capitole: primul, în adolescență, pe la vârsta de 17 ani, iar cel de-a doilea, în perioada incipientă de tânăr adult, când aveam 19 ani. Să le luăm pe rând, deci. Totul a început în liceu, atunci când, alături de câțiva prieteni, am decis să alergăm la Cursa Adolescenților, din cadrul Bucharest Marathon. Tot atunci, unul dintre prietenii cu care urma să alergăm, ne-a propus să alegem și o cauză pe care să o susținem. Și uite așa, am ajuns la N-avem SÂNGE. Marian Costache, co-fondatorul programului, văzându-ne atât de tineri și de frumoși, ne-a propus să ne întâlnim să ne povestească mai multe despre misiunea programului și a comunității pe care o înființaseră, precum și despre importanța și beneficiile acestui gest nobil de a dona sânge- atât pentru beneficiar, cât și pentru donator. Pentru mine, acea discuție a jucat un rol foarte important în parcursul meu pe mai departe.

După cum spuneam, eu încă nu aveam vârsta necesară pe atunci de a dona, dar aveam o bunică bolnavă. Destul de bolnavă, aș putea spune, căci avea cancer. Iar prin discuția pe care am avut-o cu Marian, am înțeles cât de importantă este transfuzia de sânge pentru bolnavii în nevoie. Apoi m-am gândit cum ar fi fost dacă bunica mea ar fi avut vreodată nevoie să primească o transfuzie, cât de mult ar fi făcut acel gest diferența pentru viața ei. Acela a fost momentul în care mi s-a produs declicul. Din acel moment, mi-am promis să donez sânge cu prima ocazie în care voi fi eligibilă. Acela a fost primul moment în care N-avem SÂNGE a devenit ceva foarte personal pentru mine.

Ulterior, a venit pandemia, la fel și Bacul, drept urmare am pierdut contactul cu această asociație (Asociația HEM), a cărei misiune atinsese puternic în mine. Totuși, în primul an de facultate, am primit un telefon de la Marian, în care mi-a spus că felul meu de a fi, de a simți și a vorbi mișcase ceva în inimile lor, așa încât ar fi vrut să mă întrebe dacă aș avea disponibilitate să mă implic mai mult în echipa de bază a Asociației HEM. Am acceptat și, de atunci, viața mea a luat o altă turnură.

N-avem SÂNGE a devenit a doua mea familie, a fost printre primele spații sigure în care brusc emoțiile și sensibilitatea mea nu numai că aveau loc să se desfășoare liber, ci au fost invitate pe scenă, aplaudate, încurajate și validate, în văzul tuturor. Aici am înțeles că ,,a simți” este o calitate atât de prețioasă. Aici am înțeles cât de mult contează să fii înconjurat de oamenii care îți pun apă la rădăcini ca tu să crești și înflorești, aici am simțit că în ciuda diferenței de vârstă, sunt tratată de la egal la egal, cu respect, că suntem cu toții ever green. Aici m-am maturizat, am învățat cum să interacționez cu diferite tipologii de oameni, de toate vârstele. Aici am înțeles cât este de importantă comunitatea și spiritul civic. Aici mi-am șlefuit dorința atât de prezentă, dar care era latentă de o bună perioadă de vreme, de a avea cu adevărat un impact în societate. Aici am crescut și m-am dezvoltat atât de frumos. Aici am simțit că deși sunt mică, contribuția mea este enormă. Aici am strâns câteva cărămizi temeinice pe care să le așez ca fundație la omul ce sunt în devenire. Aici am învățat despre ce înseamnă cu adevărat un stil de viață sănătos: din punct de vedere fizic, psihic și al mentalității.

Așadar, pentru cine ar vrea să își facă o imagine mai clară asupra mea, am să sumarizez puțin experiența mea de până acum ca om și ca membru de bază în echipa N-avem SÂNGE. Eu sunt Alexa, așa cum îmi place să mi se spună de oamenii dragi. Sunt o fată caldă, sensibilă, optimistă, muncitoare, pasionată și fascinată de oameni, o fată îndrăgostită de bine și frumos, o fată ce crede în potențialul manifest sau latent ce se află în fiecare dintre noi. Eu sunt persoana din spatele anumitor articole de pe site, omul din spatele aparatului de fotografiat de la evenimentele sportive și de la #bloodfluencer Marathon, sunt acea persoană care îți mai răspunde uneori la mailuri, alături de colega mea, Delia, sau la mesajele de pe Facebook și Instagram, alături de colega mea, Andreea. Sunt persoana care te învață cum să dansezi și să te distrezi la petrecerile marca N-avem SÂNGE, cea care mai împarte din când în când microfonul cu Marian și Elena. Sunt persoana care își șlefuiește simțul umorului cu Paul și tehnicile de alergare cu Simona. Iar mai presus de toate, sunt copilul atât de frumos modelat de fenomenul N-avem SÂNGE, care îți oferă mereu un zâmbet cald și te conține.

Back To Top